Primaria Comunei Hamcearca

Vizitați site-ul web al primăriei la adresa www.primariahamcearca.paginadestart.com.

Prezentare

Comuna Hamcearca este situată în partea central-vestică a judeţului Tulcea, fiind delimitată de următoarele teritorii comunale: la nord teritoriul administrativ al comunei Luncaviţa şi al oraşului Isaccea; la sud-vest teritoriul administrativ al comunei Cerna; la sud-est teritoriul administrativ al comunei Horia; la est teritoriile administrative ale comunelor Niculiţel, Izvoarele şi Horia şi la nord-vest teritoriul administrativ al comunei Greci. Pe direcţia nord-sud este străbătută de DJ 222A iar distanţa dintre Municipiul Tulcea şi Hamcearca este de 56 km. Satele componente ale comunei sunt: Hamcearca - reşedinţa de comună, Balabancea, Nifon şi Căprioara.

 

Comuna Hamcearca este situată pe Valea Taitei, aflată la altitudinea medie de 100 m, în Depresiunea Taitei superioare, la mai puţin de 2 km est de creasta principala a Munţilor Macin. Spre nord-est, la câteva sute de metri, la poalele Dealurilor Niculielului, se formează cel mai mic sat ce tine de Hamcearca, localitatea Căprioara. Balabancea este aşezat la altitudinea medie de 90 m în Depresiunea Taitei superioare, pe ambele maluri ale Râului Taita. O înălţime a Munţilor Marin, Vârful Crapcea (343 m), situata lateral de creasta principala, îl străjuieşte la nord-vest. Nifon este cel de-al patrulea sat al comunei situat pe râul Taita, mai mult pe malul drept, în Depresiunea Taitei superioare, la altitudinea medie de 130 m. Mai mult, putem preciza ca limita de est a Parcului National Munţii Macinului o constituie, foarte clar, vaile Luncavita si Taitacu Pasul Teilor (187 m) prin localităţile Luncavita, Nifon, Hamcearca si Balabancea de pe acestea vai ce despart munţii de Dealurile Niculitelului (Cornet, Cocos, Boclugea, Coslugea).

 

Intre culmea principala si cele secundare ale munţilor, ca si la limita cu Dealurile Niculitelului, se dezvolta, sub aspect tectonic, o serie de depresiuni longitudinale axate pe vai cu acelaşi nume si alte depresiuni cu caracter transversal precum Depresiunea Taitei superioare, pe rama estica a munţilor, între aceştia si Dealurile Niculitelului (Boclugea si Coslugea), cu caracter longitudinal urmărind direcţia marilor linii tectono - structurale, ce înglobează toate localităţile comunei prezentate, respectiv satele Balabancea, Hamcearca, Căprioara si Nifon. Taita este cel mai important curs de apa din aceasta zona. Bazinul sau superior culege apele de pe versantii estici ai Muntilor Macin si de pe cei vestici ai Dealurilor Niculitelului. Are o lungime totala de 52 km, suprafaţa bazinului sau hidrografic fiind de 580 km2 . Taita îsi are izvoarele în Dealul Cornetului (294 m), ce aparţine de Dealurile Niculitelului, se se uneşte cu apele Pârâului Curaturi în amonte de satul Nifon si separa cele doua unitati geografice menţionate mai sus păstrând până la Horia, la limita munţilor, direcţia sud, sud-est. Pana la ieşirea din munţi străbate 23 km si culege apele de pe o suprafaţa de 178 km2 .

 

Pe stânga primeşte doar doi afluenţi mai mari - Pîrlita si Islam. De pe versanţii estici ai culmii principale a Munţilor Macin, o serie de vai cu caracter torenţial, dispuse sub forma de evantai, culeg apele pluviale în trei sectoare distincte, aşezate aproape simetric între localităţile Nifon si Hamcearca, Hamcearca si Balabancea, Balabancea si Horia.

 

Temperatura medie multianuală are o valoare destul de ridicata, de 10 - 10,8°C. Verile sunt calde, cu temperaturi medii în luna iulie, de exemplu, 21- 23°C. Iernile sunt relativ blânde, cu valori medii ale temperaturii de 0°C, dar, în unele cazuri, temperatura medie a lunii ianuarie scade sub -2°C. Amplitudinea medie anuala este de 24 - 26°C, iar valori medii zilnice sub 0°C se întâlnesc timp de cca 10 zile în decembrie si cca 20 zile în februarie. Perioada de timp fara îngheţ este de doua ori mai mare decât cea cu îngheţ (posibil decembrie - martie). Cantitatea anuala de precipitaţii care cade în zona Munţii Macin si cele conexe este de 500 - 600 mm/m2, deci mai mare decât în restul Dobrogei.

 

Din punct de vedere demografic comuna Hamcearca înregistrează deficit. Potrivit datelor furnizate de primărie, la ultimul recensământ realizat în teritoriul administrativ al comunei se înregistrau 1628 locuitori iar segmentarea populaţiei pe vârste este înregistrată astfel: 0-3 ani: 55 locuitori; 4-6 ani: 53 locuitori; 7-17 ani: 130 locuitori; 18-60 ani: 848 locuitori; peste 60 de ani: 849 locuitori. Conform unor date mai recente, populaţia totala a comunei la 1 iulie 2010 era de 1471 locuitori dintre care 733 femei. La aceiaşi data de referinţa numărul stabilirii de reşedinţe in comuna era de 7 fata de cel al plecării cu reşedinţa din comuna ce atinge 16. In ceea ce priveşte sporul natural la nivel de comuna , la nivelul anului 2010 acesta se menţine negativ, cu un număr de doar 23 născuţi vii raportat la 34 total decedaţi .

 

Numărul total de salariaţi la nivel de comuna pentru anul de referinţa 2009 era de 59, din care 17 salariaţi in învăţământ, 14 in administraţie publica , 8 in comerţ si doar 5 in agricultura. Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul anului 2010 a fost de 83 din care 28 femei.

 

Reţeaua rutiera a comunei Hamcearca cunoaşte următoarele aspecte relevante: v DJ 222A – străbate teritoriul comunei pe direcţia S-N, pe o distanta de 24 km si asigura legătura comunei cu DN 22 (in loc. Luncavita) si DN 22 F ( in loc. Horia ) v Distanta de 52 km fata de Municipiul Tulcea v Tronsonul Nifon - Luncaviţa: 21, 54 km - a beneficiat de lucrări de modernizare la nivelul anului 2009 v Tronsonul Horia – Nifon : 2009 – realizare SF ; 2011-2012 – executare lucrări de reabilitare v DJ 229 C- 7, 60 Km pe teritoriul comunei ce face legătura Mănăstirilor Cocos si Niculiţel si beneficiază de lucrări de reabilitare intre 2011-2012 v DC 49 – lungime de 1,5 km ce asigura legătura Căprioara – Hamcearca a fost pietruit in 2004 prin FRDS Drumul comunal DC 51 – lungime de 1,5 km ce asigura legătura cu localitatea Floresti Reţeaua stradală din intravilanul localităţilor comunei însumează 22,80 km din care: Hamcearca – 5, 57 km, Balabancea - 6, 88 km, Căprioara – 2,73 km si Nifon – 7,98 km. Autorităţile locale au iniţiat demersuri de identificare surse de finanţare si realizare documentaţie tehnică pentru reabilitarea reţelei stradale, din care mai mult de 50 % este pietruita iar pentru 6,7 km a fost iniţiata realizarea proiectului tehnic.

 

In ceea ce priveşte suprafaţa locuibilă si nivelul utilităţilor publice comuna prezintă următorii parametri( Sursa: INS , Fisa localităţii - Judeţul Tulcea – anul 2009): v Locuinţe existente: 789 locuinţe, din care 4 locuinţe proprietate de stat si 785 locuinţe proprietate privata. v Suprafaţa locuibilă : 27.041 m2 , din care 0 suprafaţa locuibilă proprietate de stat si 153 m2 suprafaţa locuibilă proprietate privată Lungimea totala a reţelei de distribuţie a apei potabile : 25,4 km.

Istoric

Hamcearca (Hancérca; Hangiarca (Korsak – 1849) sat reşedinţă al comunei cu acelaşi nume, este situat pe valea Taiţei si s-a dezvoltat şi a evoluat în jurul unei foste mănăstiri, situată la 5 km N de satul Balabancea, astăzi dispărută. În secolele XVIII-XIX a fost locuit de turci, înlocuiţi de ucrainenii de pe Nipru, români şi ţigani. Prin 1896 se semnalau 298 locuitori, toţi ruşi. Balabancea (Balabanchioi) sat component al comunei la finele veacului al XIX-lea era centru de comună, administrând şi satele Hamcearca, Căprioara, Floreşti, Nifon şi Taiţa, cel din urmă fiind situat lipit de Nifon, care la acea vreme purta numele Ţiganca. Se presupune că a fost întemeiat de către turci în sec. XVIII. După informaţiile învăţătorului Marin Ghirindac (citat de D. Şandru), satul ar fi fost fondat pe la 1820, de către ruşii fugiţi din ţara lor, în apropierea unui sat mai vechi, turcesc, care purta acelaşi nume, la rândul său aşezat pe ruinele unei aşezări romane (!?). Aceeaşi sursă afirmă că din vechiul sat turcesc nu mai rămăsese decât un cimitir, afirmaţie contrazisă de situaţia ce rezultă din statisticile ulterioare.

 

După 1878 locul turcilor sau ruşilor a fost luat de români, ţigani şi din nou ruşi, cei mai mulţi proveniţi din Basarabia. În 1880 s-a ridicat biserica creştină, deoarece imediat după 1878 aceasta funcţiona într-o casă de cerchezi, şcoala deschizându-şi porţile ceva mai târziu, la 15 octombrie 1891, fiind fondată de Consiliul Judeţean, în anul şcolar 1893-1894, având înscrişi 30 de elevi, cu un învăţător. În acea perioadă, în sat erau înregistraţi 140 români, 130 ruşi, 115 turci şi 2 evrei, locuitorii îndeletnicindu-se cu cultura grâului, meiului şi porumbului. În 1904 satul mai avea încă un grup etnic musulman, precum şi o geamie amenajată într-o casă cercheză, deservită de un imam. În acea perioadă încă era centru de comună. Numele satului are rezonanţă turcească şi poate fi tradus în mai multe feluri. Dacă considerăm că ar proveni de la un nume propriu, destul de des întâlnit astăzi, ar putea fi tradus prin satul lui Balaban (Balabanchioi), deşi nici o dovadă nu sprijină această ipoteză. Geograful C. Brătescu crede că s-ar putea traduce prin satul eretelui, ipoteză la fel de puţin plauzibilă ca şi prima. În turceşte, cuvântul "balaban" are două accepţii: urs dresat şi respectiv mare, enorm.

 

Este dificil să optăm pentru oricare din acestea, varianta „satul întins" părând mai plauzibilă (mai exista un Başchioi = sat mare) decât satul ursului dresat. Căprioara( Geaferca Rusă, până în 1964) sat al comunei Hamcearca (în 1900 aparţinea de comuna Balabancea) a fost întemeiat după războiul Crimeii, de către o populaţie în care predomina elementul slav, deşi numele iniţial era turcesc. Pe tot parcursul existenţei sale a fost o aşezare de dimensiuni reduse. Prin 1896 avea doar 106 locuitori şi nu dispunea nici de şcoală şi nici de biserică. Satul Nifon (Taiţa, până în 1900, Ţiganca, între 1900-1913) sat de asemenea component al comunei Hamcearca, releva prin săpăturile arheologice efectuate la mijlocul veacului al XIX-lea două monumente romane dedicate zeiţei Diana. Primul a fost înălţat în anul 170 d.Hr. în sănătatea lui Marcus Cotonius Vindex, iar cel de-al doilea pentru sănătatea împăratului Severus Alexander (223 d.Hr).

 

Materialele folosite de romani au fost mai târziu utilizate la zidirea monumentului arhitectonic monahal de la Cocoşu. Descoperirile enumerate l-au determinat pe istoricul Orest Tafrali (1939) să presupună existenţa unei aşezări romane. Confirmarea acestei presupuneri a venit ceva mai târziu, când săpături noi au dat la iveală urme de locuire romană. La amenajarea lacului de acumulare din apropierea satului Horia s-au găsit dovezi incontestabile (o necropolă romană şi ceramică cu ştampila legiunii a V-a Macedonica) care dovedesc prezenţa unui castru roman. Cu siguranţă, acesta avea rolul de a apăra drumuri importante care străbăteau regiunea, inclusiv pe valea Taiţei. O dovedeşte descoperirea unei villa rustica, prima de acest fel din Dobrogea, cuprinzând gospodăria unui roman, cu dependinţele sale şi o mică necropolă.

 

Pe perioada ocupaţiei otomane localitatea a continuat să existe, ea făcând parte din moşiile unui turc bogat, pe nume Tait, de la care se crede că ar fi rezultat numele văii şi apoi cel al satului. Pe seama acestui turc este pusă construirea unei biserici creştine, pentru sătenii care pierdeau prea mult timp atunci când trebuiau să meargă la slujbă la Cocoşu. Biserica din lemn a fost mai târziu (1800) transformată în mănăstire, astăzi dispărută. Doar cimitirul s-a mai păstrat până astăzi, în pădurea care a invadat locul. Anterior anului 1900, satul era populat cu români şi ruşi, precum şi cu un număr mic de turci.

 

După 1878 au început să sosească familii de români şi ţigani din Moldova. A fost momentul când satul şi-a primit cel de-al doilea nume, Ţiganca. Impunătoarea biserică ortodoxă din sat, slujită de preotul paroh din centrul de comună a fost construită între 1911-1912 iar la înălţarea ei şi-a adus o contribuţie însemnată (12000 de lei) şi episcopul Nifon al Dunării de Jos. Ca o recunoaştere a acestui rol, autorităţile vremii au schimbat numele satului, care suna mai mult a poreclă, cu cel al episcopului, din acel moment satul numindu-se Nifon.

Economie

Agricultura, sector economic de baza al dezvoltării comunei Hamcearca are la baza următoarele resurse : terenuri agricole : 2600 ha, luciu de apă 54ha, vii – 42 ha, fâneţe 1010 ha. In ceea ce priveşte principalele tipuri de plante cultivate la nivelul comunei sunt : 300 ha – porumb, 1500 ha grau, 400 ha floarea soarelui si 400 ha orz.

 

La nivelul comunei Hamcearca , dezvoltarea zootehniei are la baza creşterea următoarelor specii : bovine: 140 capete, ovine 2100 capete, porcine 700 capete, pasări 8000 capete si caprine 300 capete.

 

Resursele naturale de sol si exploatările de substanţe minerale solide Comuna este aşezată alungit pe o direcţie nord - vest şi sud - est, aproximativ paralelă cu cea a structurilor geologice ce o alcătuiesc. Pe aceeaşi direcţie, în zona sa axială, este traversată de râul Taiţa iar de o parte şi de alta a albiei acestuia se întind, pe mari suprafeţe şi cu resurse enorme, depozite loessoide. Cele mai vechi formaţiuni geologice de pe cuprinsul comunei Hamcearca sunt şisturile cristaline epimetamorfice constituite din filite, cuartite, roci tufogene şi metagrauwacke. Şisturile au cea mai mare răspândire pe o suprafaţă începând de la nord de localitatea Căprioara şi continuând până la sud-est de aceasta.

 

Resursele sunt diferite de la o zonă de apariţie la alta dar cumulate sunt imense. Condiţiile de exploatare sunt favorabile. Formaţiunea de Carapelit se întinde sub forma unei fâşii alungite pe limita estică a comunei, începând din dreptul localităţii Nifon până la sud de satul Balabancea. Ea mai apare şi în colţul sud-vestic al comunei sub forma unor corpuri ovale de câteva sute de metri lungime, ivite de sub cuvertura de depozite loessoide. Ca şi în alte comune unde este prezentă, este alcatuită din şisturi argiloase, grauwacke, conglomerate. Resursele sunt imense iar condiţiile de exploatare şi transport sunt bune. Depozitele triasice se ivesc la mai puţin de 1 km nord-est de satul Căprioara, după şisturile cristaline. Sunt reprezentate prin calcare triasice medii (anisiene şi ladiniene) iar resursele existente sunt substanţiale.

 

Depozitele triasice superioare sunt de vârste carniene şi noriene şi constituie ceea ce se cunoaşte sub denumirea de Stratele de Nalbant, fiind format din gresii şi argilite iar resursele sunt medii spre mici. În zona comunei apar pe mari suprafeţe şi în numeroase puncte formaţiuni magmatice de tipul granite (gnaisice, masive, amfibolice), riolite şi diabaze. Granitele au cea mai mare extindere şi prezintă cele mai mari resurse. Primele apar pe cea mai mare suprafaţă, la aproape 1 km vest de localitatea Nifon, la câteva sute de metri vest de satul Hamcearca şi la câteva sute de metri nord şi sud de localitatea Balabancea. Granitul masiv este semnalat în marginea estică a localităţii Căprioara şi la aproape 1 km sud-est de satul Hamcearca, în Dealul Coşlugea. Sunt granite roşii, cu mult feldspat potasic şi au o structură micropegmatitică sau porfirică.

 

Resursele existente sunt mari. Granitele relativ noi se găsesc la marginea nord-vestică a comunei (partea sud-estică din corpul de la Greci). Prezintă resurse substanţiale. Riolitele (porfirele cuartifere) apar sporadic şi sub forma unor corpuri de sute de metri în diametru, la mică distanţă de latura sudică a localităţii Căprioara şi de cea estică a satului Hamcearca. Resursele sunt mici şi condiţiile de exploatare bune. Diabazul este denumirea bazaltelor vechi. Se găsesc amplasate la aproape 3 km nord-est de localitatea Nifon şi în marginea nordică a comunei. Resursele sunt medii iar condiţiile de exploatare bune.

 

Exploatările de substanţe minerale solide Din cele patru localităţi ale comunei există date despre exploatarea calcarului la Balabancea şi Căprioara şi a granitului la Hamcearca. Lângă prima localitate s-a extras sporadic un calcar întrebuințat pentru întreţinerea drumurilor. Lângă Căprioara, la 1 km de drum, s-a exploatat un calcar de culoare alb-vineţie, care spre suprafaţa terenului este foarte afectat de alterare, constituind o masă pământoasă. Înainte de intrarea în localitatea Hamcearca, venind pe şoseaua dinspre Balabancea, în versantul drept al văii Taiţa, se găseşte o carieră de granit gnaisic (denumită de localnici Cardon), cenuşiu cu nuanţe roşietice, care în urmă cu aproximativ 40 de ani furniza piatră pentru întreţinerea drumurilor.

Educație

Numărul total de biblioteci al comunei Hamcearca este de 2 din care una este publica, beneficiind de asemenea de un cămin cultural modest ce găzduieşte principalele activităţi dedicate tinerilor. Evenimentele culturale principale la nivel de comuna sunt : Ziua Satului ( cu data hramului bisericii din sat - 26 octombrie) si Ziua Scolii (27 octombrie). Obiceiurile locale sunt strâns legate de sărbătorile religioase dar si de principalele ocupaţii (agricultură, silvicultură, apicultură), păstrându-se de asemenea elemente specifice dobrogene in construcţia caselor.

 

In ceea ce priveşte calitatea generala a vieţii la nivelul comunei Hamcearca remarcam o serie de aspecte negative precum: slaba dotarea a căminelor culturale cat si starea avansata de degradare a unora, lipsa activităţilor culturale implicând evenimente sau elemente specifice comunei cat si a evenimentelor de încurajarea a spiritului de apartenenţa la o comunitate. De asemenea, se remarca negativ lipsa spatiilor verzi, a unor parcuri pentru copii sau a unei pieţe agro- alimentare precum si degradarea actualului nivel de dezvoltarea al comunei si reducerea nivelului de trai al populaţiei.

Sănătate

In ceea ce priveşte infrastructura de sănătate, numărul total de medici aparţinând sectorului public la sfârşitul anului 2009 a fost de 1; de asemenea, se menţine 1 cabinet medic familie si 1 punct farmaceutic.

Turism

Comuna Hamcearca, deşi beneficiază de un potenţial turistic ridicat reprezentat de o serie de resurse turistice semnificative precum 8338 ha de pădure si 54 ha luciu de apa, nu a beneficiat de planuri susţinute de dezvoltare a agro – turismului si exploatare eficienta a resurselor. In aceste sens, unele dintre cele mai reprezentative obiective turistice sunt : Parcul National Munţii Măcinului, pescuit sportiv în lacul Hamcearca-Horia si posibilitate de vizitare "Mănăstirea Cocoş".

 

Obiective turistice:

 

Rezervaţia Munţii Măcinului ;Parc Naţional Munţii Măcinului ;Pescuit sportiv în lacul Hamcearca - Horia; Posibilitate de vizitare "Mănăstirea Cocoş"

 

Evenimente locale:

 

Hramul Bisericii Nifon - Adormirea Maicii Domnului
Hramul Bisericii Hamcearca - Sfântul Dumitru - 26 octombrie
Hramul Bisericii Balabancea - Sfinţii Petru şi Pavel